Dragostea de limbă regăsită-n dragostea de patrie
 Dulceața limbii materne o simțim atunci când ea ne încălzește sufletul și ne luminează inima. Ea ne-a fost dată ca s-o păstrăm cu sfințenie și să-i ducem faima peste veacuri. Dar să nu uităm că limba s-a născut odată cu poporul , se dezvoltă odată cu acest popor și dacă va muri, va muri tot odată cu acest popor. Dar acestui popor i-a fost sortit să treacă prin dureri și lacrimi și să-și apere țara unde s-au născut și-și petrec traiul.
Nimeni nu poate să rămână indiferent de soarta țărișoarei-mamă și acest sentiment de mândrie pentru poporul care prin sânge-și apără Patria a trecut și prin dictarea care li s-a propus elevilor s-o aștearnă pe fila albă de hârtie în Ziua limbii materne sub genericul "Eu te iubesc, scumpa mea Ucraină! Ești țara mea până la ultima suflare".
Elevii școlii noastre n-au rămas niciodată indiferenți față de cei ce sunt departe, apărându-ne pe noi, ce n-am fost atinși flacărele războaielor.
Nici de data aceasta n-am lăsat să rămână-n umbră acele rânduri adresate țărișoarei - mame, culese cu atâta suflet și transmise elevilor ca să le simțească profunzimea. Noi, profesorii, redându-le elevilor, ne-am stăruit ca acele cuvinte să nu fie pur și simplu așternute pe coala de hârtie, dar ne-am stăruit ca fiecare rând să ajungă la inima de copil și să fie ca un punct de plecare pentru viitor.
Să ne iubim limba, părinții care ne-au răsădit-on suflet și țara unde ne-am născut căci nu-i pâine mai dulce decât pe meleagul natal.
 
| 